rezumat
instituționalismul sociologic face parte din grupul mai larg de noi instituționalisme care împărtășesc înțelegerea de bază că instituțiile contează în procesele sociale. Opunându-se unui instituționalism mai descriptiv, „vechi” și unei versiuni de alegere rațională a instituționalismului, care apără ideea că actorii au opțiunea de a alege independent dintr-un număr mare de atitudini, instituționaliștii sociologici au introdus noțiunea de logică a adecvării, influențată de o componentă specifică a sociologiei organizațiilor. Această înțelegere a dus însă la limite în forța explicativă a abordării: schimbarea instituțională, precum și conflictul continuu și relațiile de putere diferențiate între actori, nu au putut fi explicate bine. Abordările mai recente care au luat foarte în serios ipotezele instituționaliste sociologice au oferit o serie de soluții posibile la aceste dificultăți. În timp ce elementele de raționalitate și putere există implicit în diferite conceptualizări ale instituționalismului sociologic, acești autori au reunit în mod explicit comportamentul rațional al actorilor și încorporarea lor în cadre instituționale largi prin concentrarea asupra relațiilor de putere care există între agenți.